Repere Turistice



Biserica Sfântul Gheorghe

Biserica Domnească din Hârlău a fost ctitorită în anul 1492, de către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, și închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Înaintea actualei biserici, pe același loc, au mai existat doua biserici; prima a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, iar a doua a fost construită la începutul secolului al XV-lea, în vremea domnitorului Alexandru cel Bun; aceasta din urmă a fost avariată în anul 1471, în urma unui cutremur de pământ. Potrivit pisaniei originale, actuala biserică a fost construită în mai puțin de jumătate de an, precum citim:

"Binecinstitorul și iubitorul de Hristos, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această biserică întru numele sfântului și măritului mare mucenic și purtător de biruință Gheorghe, care s-a început a se zidi in anul 7000, luna mai 30, și s-a terminat în același an, luna octombrie 28, iar al domniei sale în anul al 36-lea curgător (1492)."

În vremea domniei lui Petru Rareș (1527-1546), exteriorul bisericii domnești a fost pictat în frescă, de zugravul grec Gheorghe, din Tricala. Ferestrele mari din pronaos au fost astupate, fiind pastrate doar doua ferestre mici.
În anul 1791, spătarul Mihail Racoviță a întreprins o serie de lucrări ample asupra bisericii. Unele dintre ele au dus la pierderea unor valori inestimabile. Acum a fost daramat peretele dintre pronaos și naos, pe care se afla zugravit tabloul votiv, in care aparea Sfântul Ștefan cel Mare. Tot acum a fost tencuită pictura exterioara a bisericii și a fost montată noua catapeteasma.
Între anii 1893-1904, biserica a suferit o ampla restaurare, sub îndrumarea arhitectului Constantin Băicoianu. Acum s-a înlăturat tencuiala exterioară, împreună cu fresca de sub aceasta, fiind redeschise ferestrele originale, din vremea Sfântului Ștefan cel Mare. Tot acum, fațada bisericii a fost acoperită cu bucăți de cărămidă aparentă și discuri ceramice multicolore. Clopotnița bisericii s-a păstrat până în anul 1904. Apoi, spre sfârșitul secolului al XX-lea, a fost construită noua clopotniță, în partea nordică a bisericii.

Pictura interioară a fost curățată de mai multe ori, în anii 1911, 1926-1929, 1931-1932 și 1954. În anul 1992, în urma unei curățări neavizate a picturii, aceasta din urmă a avut de suferit, culorile pierzându-și intensitatea originală. În urma multor reparații și retușări, efectuate de-a lungul timpului, pictura originală se află astăzi într-o stare slabă de conservare.
Între pronaos și naos, în arhitectura bisericii a fost încadrată gropnița, care, de-a lungul timpului, a gazduit mai multe morminte. În partea nordică a gropniței s-a aflat mormântul domnitorului Radu Mihnea, ale cărui rămășițe pământești se află astăzi în biserica mare a Mânăstirii Radu Vodă, din București. Lângă mormântul său, într-o mică tainiță, s-au descoperit multe obiecte și monezi din aur.
Biserica Sfântul Gheorghe, din localitatea Hârlău, a fost construită dupa modelul Bisericii Sfântul Ilie, din localitatea Sfântu Ilie. Ea este construită în formă de cruce, are abside poligonale în exterior și o turlă așezată pe naos. Biserica are lungimea totală de peste 24 metri, lățimea de peste 8 metri și înălțimea de 21,50 metri. De jur-imprejur, biserica este intărită de cinci contraforturi.

Fundația, stâlpii din margini, contraforturile și bazele pereților sunt realizate din bucăți masive de piatra cioplită. Fațada bisericii este străbătută de trei rânduri de caramida smălțuită. În partea superioară, pereții adună la un loc trei rânduri de caramida smălțuită; aceasta este de forma rotundă, multicoloră și cu desene în relief - motive zoomorfe. Absidele laterale sunt decorate cu o serie de firide oarbe.
Intrarea în biserică se face prin peretele vestic al pridvorului. Pronaosul este boltit, iar bolta acestuia se sprijină pe opt pandativi. Acesta este luminat de patru ferestre mari, executate in stilul gotic. Actuala catapeteasma a bisericii datează din anul 1791, când spătarul Mihail Racovita a restaurat intreaga biserică. Peste naos se înalță o turla octogonală sprijinită pe o baza formată din cărămizi zimțate. Turla este din caramidă, iar de jur-imprejur este impodobită cu discuri din ceramica smălțuită. Ea are patru ferestre.
În interior, pictura actuală înfățișează mai multe etape istorice. Cea mai veche, din vremea Sfântului Ștefan cel Mare, s-a pastrat în Sfântul Altar (Împărtășirea Sfinților Apostoli, Cina cea de Taina, Spălarea picioarelor ucenicilor, Răstignirea lui Iisus) și în naos (scene din viața Sfântului Gheorghe). În pronaos se păstrează pictura realizată în timpul lui Petru Rareș. Pictura interioara a fost reparată și refăcută la începutul secolului trecut. Pictura interioară păstrează un număr însemnat de inscripții în limbile latină, slavonă, poloneză, greacă, armeană, romană etc.